Un an universitar: suficient sau nu?
Am avut ocazia să lucrăm cu asistenți medicali formați în sistemul postliceal, oameni respectați și esențiali în echipele noastre. Însă, este momentul să privim spre tendințele internaționale și să ne gândim la pregătirea universitară a asistenților.
Culture picks
Sfatul medicului: Cum să te protejezi inteligent de soare la plajă
Greva SANITAS: Spitalele, sub presiunea unei legi salariale „pe șest
Vedete mondiale au transformat finala Cupei Mondiale într-un spectacol total
Salarii tentante în construcții, dar meseriașii lipsesc cu desăvârșireDesigur, decizia de a urma o facultate depinde adesea de resursele financiare și de posibilitatea de a-și asigura un trai decent pe parcursul studiilor. Sistemul postliceal este valoros, chiar dacă, la fel ca în multe alte domenii, observăm o scădere generală a nivelului de educație. Cu toate acestea, este crucial să le oferim asistenților medicali oportunitatea de a-și dezvolta cariera și de a accesa educația universitară.
O astfel de pregătire este vitală, mai ales pentru tinerii care altfel nu ar putea ajunge la un nivel superior de studii. Ne dorim o educație universitară, dar nu neapărat una care să dureze patru ani.
Mulți ar prefera ca studiile superioare să dureze doar un an după școala postliceală. Însă, părerea mea este că într-un singur an nu se poate recupera o formare la nivel universitar. Aici vorbim despre metodologia de cercetare, despre implementarea bunelor practici și despre o multitudine de alte module care sunt aprofundate mult mai mult la facultate. De asemenea, practica, activitățile practice care se desfășoară în prezent în sălile de simulare, ar necesita cel puțin doi ani. Care este, așadar, diferența dintre un asistent medical cu liceul și unul cu studii postliceale?
La cei cu studii universitare observăm un vocabular mai dezvoltat, o abordare matură a comunicării în îngrijirea pacienților și o diferență în modul în care se comunică îngrijirea.
După câțiva ani de experiență, principiile de îngrijire ar trebui să fie aceleași pentru toți, indiferent de parcursul inițial, subliniază Carmen.
De ce renunță asistenții medicali la post?
Numărul pacienților vârstnici a crescut exponențial în spitale. Cred că în următorii cinci ani ar trebui să ne orientăm spre o formare specializată în gerontologie pentru asistenții medicali.
Este o greșeală să credem că îngrijirea persoanelor în vârstă este identică cu cea a adulților. Este esențial să înțelegem principiile clare ale îngrijirii geriatrice, de la dozajul medicamentelor la sensibilitatea emoțională a vârstnicilor și la comunicarea cu aceștia. Uneori, acești pacienți trec prin episoade dificile – pensionare, pierderea partenerilor – de aceea este crucial ca cineva să le fie aproape.
Și acel cineva este, în opinia mea, un asistent medical specializat în gerontologie și îngrijire geriatrică.
De ce atât de mulți asistenți medicali, după ce obțin un post prin concurs, renunță la el după doar o lună sau două?
Volumul de muncă este adesea copleșitor, iar cerințele pentru fiecare post sunt extrem de mari. Cei care nu au lucrat niciodată în sistem nu înțeleg pe deplin realitatea.
Când ajungi într-o secție de chirurgie cardiacă, unde lucrezi cu copii prematuri, sau într-o secție de oncologie sau psihiatrie și ești nevoit să îngrijești pacienți cu afecțiuni atât de complexe, mulți nu fac față presiunii.
Cât timp ar dura pentru ca asistenții medicali nou angajați să se integreze pe deplin în sistem după ce au obținut un post?
