Cristian Grosu: România funcționează încă după modelul Ceaușescu și are nevoie de un plan de țară

Eliminăm comunele sub 7 mii de locuitori?

Jurnalistul Cristian Grosu a fost sâmbătă la rubrica „În fața ta” de la Digi24, unde a oferit o analiză directă și fără filtre a stării României. A spus clar: sistemul nostru funcționează încă după un model gândit în epoca Ceaușescu. Nu e o opinie, e o observație pe care o face dincolo de partisanism. Politicienii, indiferent de tabară, păstrează această inerție pentru că le convine status quo.

Când i s-a întrebat dacă statul poate preveni o criză economică severă, Grosu a răspus că scăparea e posibilă doar prin două căi: sau ajungem la un echilibru financer real, sau elaborăm și aplicăm un plan strategic coerent pentru întreaga economie. Nimic altceva nu e suficient.

La întrebarea moderatorului Florin Negruțiu despre reforma cu cel mai mare impact pe buget, Grosu nu a hésitat: educația. Fără un învățământ modern, nu putem pregăti tinerii pentru o economie globală competitivă.

România trebuie să rămână relevantă, iar asta nu se face cu discursuri, ci cu investiții reale în școli și profesori.

A vorbit și despre PNRR. Pentru Grosu, fondurile au fost o pleacă, nu o soluție.

Da, ni s-au dat bani, dar nu am făcut reformele autentice pentru care ne-au fost condiționați. Multe obligații au fost îndeplinite doar pe hârtie, fără efecte reale pe termen lung. E o occasie pierdută.

A abordat și modelul de creștere bazat pe consum intern. Teoretic, poate funcționa cât avem bani pentru a-l susține. Dar Grosu e teameros: resursele devin mai greu de găsit. Și atunci ce?

O întrebare provocatoare l-a pus să gândească la o instituție statală care ar putea dispărea.

Ce instituție ar putea dispărea?

El nu a ales un minister sau o agenție. A propus ceva mai profund: o revizuire radicală a structurilor administrative. O reformă care ar fi trebuit să se facă acum 35 de ani.

Propunerea sa e simplă de spus, grea de făcut: eliminăm comunele sub 7.000 de locuitori, dar nu e doar despre număr. O comună trebuie să poată plăti salarii, să acopere utilitățile și să țină 20% din buget pentru investiții locale. Dacă nu poate, nu are sens să existe ca unitate autonomă. A dat exemplul Poloniei: aceeași suprafață, aceeași populație, dar de trei ori mai puține comune, după consolidări în 1991 și 1999.

Dacă ar fi ministru al Finanțelor, măsura nepopulară pe care ar fi luat-o ar depinde de lumea din afara hotarelor. Grosu a explicat că nu putem prevede ce va fi: alegerile din SUA, fie că le câştigă democrații, fie republicanii, pot schimba totul.

Dobânzile suverane ar putea să explodă. E ca o persoană care se agăță de o bară zece ore și apoi pierde brusc forța — stabilitatea se prăbuște fără avertizare.

Despre suveranism, Grosu a fost direct: în regimurile cu excese, incertitudinea devine norma.

Banii oamenilor pierd valoare pentru că sistemul e imprevizibil. Nu știi ce va mâine, și asta e periculoasă pentru oricare economie.

La final, a vorbit despre FMI.

Grosu a spus că probabilitatea unei intervenții e scăzută acum. De ce? Pentru că suntem în UE, avem o economie mai complexă decât acum 15-20 ani și suntem lângă aderarea la OCDE.

Asta ne oferă instrumente de siguranță financiară și ne face mai puțin dependenți de fonduri de urgență.