Mărturii șocante din azilele groazei din Bihor: Mâncare expirată pentru bătrâni

Azilele din Bihor: Mâncare alterată și medicamente la întâmplare, un coșmar fără sfârșit?!

Noi informații cutremurătoare ies la iveală despre azilele ilegale din Bihor, aruncând o umbră grea asupra modului în care erau tratați vârstnicii și persoanele vulnerabile. O fostă angajată, pe nume Cati, a rupt tăcerea, dezvăluind detalii șocante despre condițiile precare și abuzurile la care erau supuși rezidenții.

Declarațiile sale arată o realitate crudă, plină de practici ilegale și lipsă de etică.

Cati, o femeie de 44 de ani, mamă a doi copii, a lucrat timp de patru luni pentru Viorel Pașca, proprietarul azilelor clandestine. Ea a dezvăluit că bătrânii erau hrăniți exclusiv cu produse expirate, o practică revoltătoare ce le punea în pericol sănătatea și viața.

„Tot ce găteam pentru bolnavi era din produse expirate”, a mărturisit ea, subliniind gravitatea situației.

Pe lângă asta, medicamentele erau administrate haotic, fără supraveghere medicală adecvată. Cati era responsabilă cu distribuirea pilulelor, pregătite în caserole pentru fiecare „căsuță” și cameră, fără a se ține cont de nevoile individuale ale pacienților.

Asistenta îi aducea duminica seara tratamentul pentru întreaga săptămână, o metodă care denotă o lipsă totală de profesionalism și de respect față de nevoile medicale ale rezidenților.

Cati: De la disperare la exploatare, o poveste șocantă!

Cati a ajuns să lucreze în aceste azile într-o perioadă extrem de dificilă a vieții sale. După un divorț, locuia într-o casă veche, aproape dărâmată, alături de fratele ei.

Disperarea a împins-o să accepte oferta unchiului lui Viorel Pașca, un pastor care i-a promis un loc de muncă și un adăpost pentru ea și copiii ei.

Eram într-o perioadă grea, mă despărțisem de soț, locuiam în casa fratelui meu, veche, gata să cadă.

Eram disperată, a povestit Cati.

Inițial, i s-a promis că va locui într-o casă separată, în sat, și că prezența ei alături de bolnavi va fi doar provizorie. Însă, aceste promisiuni nu au fost niciodată onorate.

Cati și copiii ei au fost mutați oficial la adresa azilului, obținând viză de flotant în buletin, și au fost nevoiți să trăiască alături de vârstnicii aflați în îngrijire.

Azilele din Bihor: Un sistem bine pus la punct de abuzuri și ilegalități!

Această situație a transformat-o pe Cati dintr-o persoană vulnerabilă într-o victimă a exploatării, fiind constrânsă să lucreze în condiții inumane pentru a-și asigura existența.

Mărturiile lui Cati dezvăluie un sistem de exploatare bine organizat, în care angajații erau recrutați din rândul persoanelor vulnerabile și constrânși să lucreze în condiții precare. Potrivit acesteia, majoritatea angajaților erau penticostali, iar la Tinca, o comună din Bihor, exista chiar și un centru pentru copii aflați în plasament, gestionat de Sabin Pașca, fiul lui Viorel.

După plecarea lui Cati, locul ei a fost ocupat de o femeie din Dumbrava, care avea o fetiță ce nu fusese niciodată la școală, deși ar fi trebuit să fie în clasa a patra.

Această situație subliniază modul în care vulnerabilitatea și lipsa de educație erau exploatate de către proprietarii azilelor.

DIICOT a intervenit în cazul azilelor din Bihor, criticând dur reacțiile politice și acuzând o „intervenție directă” în anchetă. Această situație demonstrează gravitatea acuzațiilor și necesitatea unei investigații amănunțite pentru a scoate la iveală toate neregulile și abuzurile comise în aceste instituții.

Victor Ciutacu l-a demascat și el pe Viorel Pașca, acuzându-l că „trăiește de 20 de ani, complice cu statul, din bișnița cu bătrâni”, o afirmație ce sugerează o complicitate tacită a autorităților în perpetuarea acestor practici ilegale.

Care este prețul vieții în azilele ilegale?

Cati era responsabilă de o multitudine de sarcini, de la gătit și spălat, până la administrarea medicamentelor și curățenie.

Cum era la mine o zi de lucru la ei.

Dimineața, când mă trezeam, luam medicamentele, mergeam la fiecare căsuță și le dădeam, a povestit ea.

Bătrânii sufereau de diverse afecțiuni, de la probleme psihice și paralizii, până la escare și răni deschise, necesitând o îngrijire specializată și condiții de igienă riguroase.

Cu toate acestea, azilele nu ofereau niciunul dintre aceste lucruri, expunând rezidenții la riscuri grave pentru sănătate.

Mărturiile lui Cati sunt un semnal de alarmă, atrăgând atenția asupra unei realități dure și inacceptabile. Este imperios necesar ca autoritățile să intervină ferm pentru a stopa aceste abuzuri, a proteja persoanele vulnerabile și a asigura respectarea drepturilor fundamentale ale omului.