Povestea lui Rahul din Bangladesh: teatru despre migrație, la Timișoara

Cum se confruntă Rahul cu bariera lingvistică?

Povestea lui Rahul din Bangladesh: spectacol de teatru despre migrație, prezentat la Timișoara

Un nou spectacol teatral, numit „Aici, acolo, nicăieri”, își propune să reflecte asupra experienței migranților, în special a celor oriundi din Bangladesh, printr-o narativă care îmbină realitate socială cu elemente culturale autentice. Piesă, scrisă și regizată de Crista Bilciu, explorează viața lui Rahul, un tânăr bangladeș de 37 de ani, care a plecat de acasă cu speranța de a construi un viitor mai bun pentru familia lui în România.

Pe lângă dificultățile practice ale integrării, spectacolul evidențiază și bogăția identității culturale pe care ea o transporte cu sine – de la muzică traditională și limba bengali, până la obiceiuri de familie, gusturi culinare de stradă și simbolii vestimentare caracteristice.

Publicul este invitat să traverseze, împreună cu actorii, un univers în care liniile dintre „aici” și „acolo” devin blurate. Prin cântece vechi, povești transmise de genealogie și momente de întâlnire spirituală, spectacolul devine o legătură între lumea de origine a personajului și mediul în care încearcă să se instaleze.

Aceste elemente nu sunt doar ornamente estetice, ci punți de comunicare care permit spectatorului să intelegă că, mai degrabă decât ce ne sepără, există multe lucruri care ne unesc – dorința de siguranță, iubirea pentru familie, nevoia de a fi înțeleși și respectați.

Conform creatorilor, rahula nu este doar un muncitor migrant; el este un om cu visuri, frica de eșec, puterea de a rezista și un dor profund de apartenență.

În timp ce Rahul se confruntă cu realitatea unei noi societăți – cu bariera lingvistică, cu prejudecățile pe care le întâlnește în cotidiană, cu exploatarea la locul de muncă și cu seninătatea lipsei unei rețele de suport – spectacolul își mută și atenția către comunitatea gazdă. Se pune întrebarea: cum percepe România pe cei care vin de afară? De ce apare frica de necunoscut?

Și cât de ușor uităm că, lângă uniforma de muncă, accentul straniu sau geanta de livrator, există o personalitate complexă, cu o familie înapoi în țară de origine, cu speranțe, teamă și aspirații?

Această perspectivă dublă – intra și extra – face din piesă nu doar un portret al migranților, ci și un oglindă pentru societatea care îi primește.

Pe scenă, povestea lui Rahul este încarcată de autenticitate prin interpretarea actorului Arjo Shashankay, originaire din Bangladesh, care aduce pe tablă nu doar un personaj fictiv, ci o extensie a experienței sale personale. Arjo, absolvent al unui masterat în filosofie la Universitatea Națională din Bangladesh și cofondator al grupului teatral Niravaran Theatre – afiliat Teatrului Național din țara lui – are peste două decenii de experiență în artă dramática, având jucat în peste 20 de producții și având lucrat ca asistent și apoi ca regizor.

Ce se întâmplă la finalul fiecărei reprezentații?

După ce s-a stabilit în România, a încercat să-și reconstruise existența prin diverse joburi: a lucrat ca croitor, în restaurante și în sectorul industrial, iar în prezent angajează la o companie care printează tricouri.

Deși a încercat să se adapteze la o nouă cultură și să depășeze obstacolele lingvistice și izolare, n-a renunțat niciodată la pasiunea pentru teatru.

Participarea la „Aici, acolo, nicăieri” i-a oferit prima șansă de a juca în fața unui public românesc, transformând spectacolul într-o formă de recunoaștere a identității sale artistice și umane.

Alături de Arjo, pe scenă se află și actrița Anda Saltelechi, cu care construiește un dialog teatral care trece peste limitele limbii. Spectacolul se joacă într-o amestec de română, engleză și bangla, reflectând modul în care comunicarea reală între persoane din contexte diferite adesea necesită flexibilitate și empatie.

Prin rolul său, Arjo nu doar reprezintă luchătorii migranți care caută o șansă în străinătate, ci dă glas și unui creator care se străduiește să găsească locului său într-un nou mediu, fără să lasă în urmă dragostea pentru scenă.

Personajul pe care îl interpretează devine, astfel, un simbol al rezistenței culturale și a dorinței de a menține legătura cu rădăcinile, chiar și când viața îl duce pe drumuri necunoscute.

La finalul fiecărei reprezentări, publicul este invitat la o discuție deschisă despre migrația în România, organizată în partenariat cu Centrul de Resurse Juridice. În acest cadru, actorii și regizoarea vor partaja perspective, Intrarea la eveniment este liberă, cu posibilitatea de rezervare online prin platforme dedicate.

Inițiativa face parte din cadrul proiectului „PowerUp – Advocacy și transformare pentru comunitățile de migranti”, finanțat prin Programul de Implicare Civică și sprijinit de Contribuția Elvețiană, care are ca scop reducerea disparităților economice și sociale în Uniunea Europeană. Proiectul este realizat în colaborare cu LOGS Grup de Inițiative Sociale, o organizație activă în domeniul sprijinului comunităților vulnerabile și promovării drepturilor migranților. Prin intermediul teatrului, proiectul nu doar informează, ci și empatizează, transformând statistici și politici în poveți umane care resonă cu publicul.

Prin această producție, nu se vorbește doar despre cifre – chiar dacă se menționează că peste 160.000 de muncitori migranți din Bangladesh și alte țări vin anual în România în căutarea unei existențe mai bune – ci se oferă o fereastră în universul interior al fiecărui individ din această masă. Se arată că, lângă statistică, există poveți de curaj, sacrificiu, nostalgia și speranță.

Spectacolul „Aici, acolo, nicăieri” nu este doar o demonstrație teatrală; este un apel la conștiință, un amintire că, indiferent de origine, toți oamenii merită să fie văzuți, auziți și respectați.