Cine sunt noii soldați din umbră ai Moscovei?
Spionajul modern și-a schimbat radical regulile jocului, iar Rusia folosește acum metode care sfidează clișeele din filmele cu agenți secrete.
Culture picks
București se îmbracă în șase milioane de luminițe de Crăciun
Georgescu rămâne în arest încă o lună: DIICOT câștigă
Daniel David: tăierile la Educație au venit pentru că nu am primit banii de la Finanțe
Cristela Georgescu acuză încălcarea drepturilor fundamentale după prelungirea arestului lui Călin GeGeneralul în rezervă Dorin Toma, fostul comandant al Comandamentului Diviziei Multinaționale de Sud-Est al NATO, explică cum amenințările s-au mutat în zona digitală și cum România rămâne vulnerabilă în fața unor riscuri complet atipice.
Uitați de spionii profesioniști antrenați ani de zile în centrele GRU sau FSB, infiltrați subtil în comunități sau strecurați în structurile sensibile ale NATO și ale statului român. Potrivit generalului Dorin Toma, nu mai vorbim despre o elită a spionajului cu o valoare strategică uriașă. În schimb, Moscova recrutează oameni obișnuiți, care își petrec timpul pe rețelele sociale, pe platforme obscure sau pe dark web.
Cum se ajunge de la o poză la un sabotaj în serie?
Sunt indivizi atrași în primul rând de bani, pentru care ideologia nu contează absolut deloc. De cele mai multe ori, nici cei care îi recrutează și nici intermediarii nu sunt spioni de carieră. Aceștia funcționează mai degrabă ca niște „subcontractori” plasați prin diverse agenții și instituții, ceea ce face ca totul să fie incredibil de greu de probat de către autorități.
Mecanismul de recrutare este insidios și începe cu pași mărunți. Totul pornește de la sarcini aparent banale: primirea unei sume de bani în schimbul câtorva fotografii cu anumite obiective. Dacă această primă probă este trecută, miza crește, la fel ca și recompensa financiară, iar țintele devin obiective mult mai bine securizate și supravegheate.
Așa se ajunge, pas cu pas, de la simpla culegere de date la acțiuni directe de sabotaj și incendieri.
De ce este atât de greu să-i prindem?
Cazul recent de la Carfil Brașov este relevant: sabotorii nu au fost agenți speciali, ci indivizi pricepuți care au învățat probabil de pe internet cum să fabrice un cocktail Molotov, cum să păcălească firmele de securitate și cum să colecteze informații utile pentru atacuri.
Investigarea acestor incidente reprezintă un coșmar pentru anchetatori. Chiar dacă suspecții sunt prinși și interogați, urma pe care o pot lăsa se oprește brusc la o adresă de e-mail, un profil anonim de Telegram sau un cont bancar prin care au fost plătiți.
Avem nevoie de legi noi pentru un pericol invizibil?
Infrastructura unor obiective precum cea de la Brașov nu era suficient de bine protejată, lăsând loc monitorizării și acțiunii. Cu o instruire minimă primită direct prin intermediul rețelelor sociale, acești oameni reușesc să lovească exact acolo unde sistemul dă semne de slăbiciune, iar atribuirea clară a atacului către un serviciu secret ostil devine aproape misiune imposibilă.
În fața acestei noi realități hibride, generalul Dorin Toma susține că legislația românească trebuie adaptată urgent pentru a oferi serviciilor de informații instrumentele necesare monitorizării spațiului digital.
O astfel de discuție nu mai poate fi amânată sau lăsată în aer, ci trebuie asumată deschis în fața societății, cu argumente pro și contra. Soluția nu este să nu facem nimic de teamă să nu afectăm viața privată, dar nici să cădem în extrema în care protejarea absolută a datelor personale blochează orice reacție în fața unor riscuri majore de securitate națională.