Rețeta succesului politic: De ce românii caută mereu reformatori și revanșă

Cum s-a născut UCSR?

Există în spațiul public românesc o nevoie constantă, aproape obsesivă, de actori capabili să promită o revoluție morală și o răzbunare asumată. E un fenomen recurent.

Societatea pare programată să ceară forțe noi, care să aresteze elitele financiare, să exproprie și să distribuie banii în plicuri cetățenilor „autentic români”. Totodată, se cere o supraveghere atentă a celor care ridică obiecțiuni la legislație, buget sau la principiul prezumției de nevinovăție. Persoanele care au terminat școala dincolo de clasa a șasea sunt adesea privite cu suspiciune, ca și cum ar fi mai puțin românești.

Nu contează exact cine face plicurile sau cât va rămâne de distribuit după expropriere. Aceste detalii tehnice nu trebuie să stârnească emoția momentului.

Electoratul vrea voci neprihănite, personalități neînfricate și echipe care să epurizeze țara de impostori.

Imediat apar indivizi dispuși să satisfacă această cerere colectivă, mai ales când „curățarea” înseamnă, de fapt, dreptul exclusiv de a decide cine rămâne la putere. Așa se naște Uniunea Cutezătoare a Securiștilor Răsuflați (UCSR).

De unde vin banii?

Deocamdată, UCSR nu e un partid formal. Funcționează ca un cerc informal de oameni care și-au pierdut accesul direct la putere, dar își păstrează dorința de a o exercita. Au nevoie de un instrument politic nou, care să pară că a apărut spontan din indignarea populară, chiar dacă a fost conceput de specialiști care cunosc toate căile secundare ale puterii.

Primul pas critic e identificarea banilor. Prima întâlnire a UCSR nu discută obiectivele pentru România, ci se întreabă: „Cine plătește?”.

O formațiune fără sediu, structuri locale sau voluntari pentru afișe nu supraviețuiește doar pe entuziasm, oricât de mult ar fi difuzat la TV. Sponsorul ideal nu e un antreprenor local, ci un stat vecin, cu interese complexe, care ar avea de câștigat din prezența unor patrioti vocali și din decizii luate la București în favoarea sa.

Transferurile financiare nu se fac niciodată într-un cont numit „Fond pentru subminarea țării”. Se inventează explicații complicate, se folosesc intermediari respectabili și apar persoane care reacționează agresiv la întrebări despre originea fondurilor. Sponsorului nu i se dă un ministru, prea vizibil. I se garantează doar că, odată ce partidul devine influent, anumite teme vor fi abordate la nivel central, iar altele ignorate complet.

După ce se asigură banii, se trage harta electorală – nu cea administrativă, ci a nemulțumirilor.

Unde sunt nemulțumirile?

Se analizează ce segmente de alegători sunt nereprezentate, cine s-a săturat de formațiunile vechi și de cele noi, și cine muncește, plătește impozite și simte că e ignorat. UCSR nu creează frustrarea; ea e deja acolo. Trebuie doar să se poziționeze în centrul ei și să spună: „Noi știm cine e vinovat”. Dacă explicația e simplă, baza electorală se definește.

Dacă se poate striga, avem slogan.

Doctrina partidului se construiește abia după ce se identifică publicul-țintă.

Spre deosebire de un partid clasic, care pleacă de la valori, UCSR operează invers: descoperă ce vrea audiența să audă, apoi găsește un teoretician care să eticheteze ideile ca „doctrină”.

Programul trebuie să menționeze „Țărișoara”, „Biata Noastră Țărișoară”, strămoșii, glia, independența, copiii și, obligatoriu, demnitatea. Se adaugă simboluri precum brânza, barza și viezurele.

Ce este doctrina inversă?

Dacă cineva întreabă legătura dintre ele, Niciun element nu trebuie să fie suficient de precis încât să poată fi verificat la șase luni.

O doctrină bună mobilizează emoțional (ca efectul secăririi cu sirop de la tractor) și nu complică viitorul program de guvernare.

UCSR se poziționează ferm împotriva „Sistemului”, cu convingerea unor oameni care ar putea gestiona sistemul cu ochii închiși. Pe afișe, atacă privilegiile.

În ședințele interne, caută privilegiile ale căror beneficiari pot fi înlocuiți cu alți loiali. Mesajul public e clar: „Ei v-au furat țara. Noi v-o redăm”.

Detaliiile rămân pentru interior.