România pregătește extragerea gazelor din Marea Neagră, dar prețul lor ar putea depăși cel al gazelor importat

Unde va ajunge gazul extras din Marea Neagră?

România se află într-o fază crucială a dezvoltării sale energetice, pregătindu-se pentru extracția primelor volume de gaze naturale din platforma continentală a Mării Negre. Totuși, în spatele optimistului generat de acest proiect strategic, se ascund incertitudini majore legate de costuri.

Experții din domeniu atrag atenția asupra unui paradox economic: prețul la care gazul autohton va intra în circuitul economic național ar putea fi mai mare decât cel al combustibilului importat, o situație care generează dezbateri intense în mediul politic și economic.

Această analiză vine în contextul unor negocieri recente și al unor măsuri de reglementare care au modificat cadrul contractual dintre stat și operatorii marimi.

Evenimentul central al acestei perioade a fost întâlnirea avută la Palatul Cotroceni între Președintele Nicușor Dan și Emma Delaney, directorul general al grupului OMV.

Discuțiile au avut loc în cadrul unei vizite oficiale a unei delegații reprezentând compania austriacă, într-un moment decisiv, cu puțin timp înainte de începerea efectivă a producției de hidrocarburi din zăcământul Neptun Deep.

Contextul diplomatic și economic al acestei reuniuni este influențat direct de pachetul de măsuri convenit anul trecut între Guvernul României și OMV Petrom, un acord care a reechilibrat raporturile de putere și a impus noi condiții financiare.

Printre cele mai semnificative modificări introduse prin acest acord se numără extinderea cu 15 ani a duratei de valabilitate a contractelor de exploatare pentru perimetrile terestre (onshore) care au fost transferate la privatizarea companiei Petrom. De asemenea, a fost stabilită o majorare substanțială a cotei de redevențe, cu 40%, o măsură menită să asigure statului venituri mai mari din exploatarea resurselor subterane.

Deși aceste decizii au fost luate, o parte dintre ele așteaptă încă transpunerea în legislația internă sau în modificarea contractelor existente, ceea ce lasă deschisă ușa pentru interpretări și implementări tardive.

Proiecțiile tehnice pentru proiectul Neptun Deep indică o intrare pe piață a produsului finit în prima jumătate a anului 2027. Conform estimărilor comune ale OMV Petrom și Romgaz, volumul anual de producție la capacitatea maximă de funcționare (platou) va atinge aproximativ 8 miliarde de metri cubi.

Nivelul de producție maxim este programat să fie atins până la finalul celui de-al treilea trimestru din 2027, marcând astfel un pas important în independența energetică a țării.

Analiza expertei în energie, Eugenia Gusilov, sugerează că întâlnirea de la Cotroceni a redat relevanță dezbaterilor privind măsurile luate cu OMV Petrom, în special cele care rămân nerealizate. Ea consideră esențială interacțiunea periodică a șefului statului cu conducerea principalului jucător din sectorul petrolier și gazifer din România. Gusilov subliniază că sistemul de redevențe din România a suferit de mult timp de o rigiditate anacronică. Cotele inițiale au fost stabilite înainte de explozia prețurilor pe piața globală, în perioada 2003-2006, și au rămas fixate la niveluri foarte scăzute.

Deși mecanismul prevedea o scală glisantă între 3% și 13%, în practică, media plăților a oscilat între 5% și 8%. Expertă susține că statul a pierdut sume considerabile în deceniul 2004-2014, perioadă în care redevențele au fost „înghețate” prin cadrul juridic existent.

Ce analizează Eugenia Gusilov despre energie?

Reforma necesară a fost amânată repetat, statul fiind incapabil să negocieze termeni mai avantajoși, ceea ce a consolidat această percepție de pierdere a valorii.

Un alt aspect critic ridicat de Eugenia Gusilov privește destinul gazului extras din Marea Neagră. Așteptarea publică și profesională este ca o parte semnificativă din acest volum să fie direcționată spre industria românească, pentru a stimula producția cu valoare adăugată și a contribui la bunăstarea generală a populației.

Există teama ca gazul să fie exportat direct către vecinii din Europa Centrală, cum ar fi Germania sau Austria, fără a genera beneficii locale proporționale. Cu toate acestea, experta avertizează că utilizarea internă a gazului nu garantează automat scăderea prețurilor în facturile consumatorilor finali.

Argumentul central al acestei avertismente este legat de discrepanța de prețuri observată pe piața internațională.

Se pare că gazul natural lichefiat (GNL) provenit din Statele Unite, deși implică un lanț logistic complex și costisitor (lichifiere, transport maritim, regazificare), a fost ofertat recent la niveluri de 30-35 de euro pe megawatt-oră.

În contrast, prețul la care OMV Petrom a exercitat dreptul de preempțiune pentru a introduce gazul în rezerva statului a fost de 49 de euro/MWh.

Această situație este descrisă ca fiind „extraordinar de ciudată”, deoarece logica economică ar sugera inversul: gazul local, extras aproape de coastă, ar trebui să fie mai ieftin decât cel importat din transatlantic.

Această anomalie cere o investigație detaliată din partea instituțiilor competente, pentru a înțelege de ce costul de producție și livrare local este mai mare decât cel al importului.

În paralel cu aceste dezbateri tehnico-economice, Eugenia Gusilov ridică problema structurală a sărăciei energetice din România. Ea descrie situația ca fiind tragică, țara făcând parte dintr-o axă europeană a sărăciei energetice, alături de Grecia și Bulgaria, unde proporția cetățenilor afectați este printre cele mai ridicate din Uniunea Europeană.

Această sărăcie nu este un fenomen temporar, rezultat al șomajului sezonier sau al pierderii locurilor de muncă pe termen scurt.

Ea identifică un șomaj cronic, adesea invizibil în statisticile oficiale, care include persoane care nu mai caută activ un loc de muncă de 10, 20 sau chiar 30 de ani.

Aceste probleme de fond, de natură structurală, rămân nemăsurate corespunzător și neabordate eficient, în timp ce politica energetică pare a se concentra pe aspecte conjuncturale, ignorând nevoile reale ale populației vulnerabile.

Lipsa unui guvern capabil să gestioneze aceste provocări complexe continuă să agraveze disconfortul social legat de accesul la energie.