România produce mai multă energie decât poate consuma în prezent

Se vor implementa la timp noile proiecte energetice?

România se află într-o fază critică a transformării sale energetice, unde provocarea centrală nu mai este lipsa curentului electric, ci, paradoxal, dificultatea sistemului de a absorbi volumul masiv de energie generată în exces. Această constatare vine din partea TDP Partners, o firmă de consultanță specializată în sectorul energetic, care a publicat un raport detaliat de analiză.

Expertii avertizează că, deși capacitatea de producție va crește constant în anii următori, țara noastră se va lovi de o dublă provocare: un deficit acut de putere în câteva ore specifice și critice, concomitent cu un surplus semnificativ în alte intervale, unde oferta depășește clar cererea.

Autorii studiului subliniază că aceste două fenomene aparent contradictorii pot coexista în aceeași rețea, dar cer reacții diametral opuse din partea investitorilor privați și a autorităților publice.

Pe de o parte, lipsa de capacitate se manifestă imediat prin creșterea importurilor și explozia prețurilor la vârfuri.

Pe de altă parte, excedentul de producție acționează mai subtil, erodând marja de profit a producătorilor și slăbind viabilitatea financiară a noilor proiecte de infrastructură energetică.

Concluzia principală a documentului este alarmantă: România riscă să intre într-o criză de consum înainte de a experimenta o criză de producție. Acest scenariu nu este determinat de o scădere a nevoii de electricitate, ci de ritmul accelerat al creșterii capacității de generare, care avansează mult mai repede decât dezvoltarea consumului industrial și rezidențial capabil să absoarbă această energie.

Raportul identifică două probleme majore care definesc peisajul energetic actual: în câteva zeci sau chiar sute de ore pe an, sistemul rămâne cu o putere disponibilă insuficientă, generând panici și costuri extreme.

În contrast, în mii de alte ore, producția din surse regenerabile amenință să depășească capacitatea de absorbție a pieței. Această a doua problemă, deși mai puțin spectaculoasă mediatic, va modela structura pieței energiei în următorul deceniu, afectând direct veniturile operatorilor și atractivitatea investițiilor noi.

Datele concrete prezentate în analiză ilustrează clar această tensiune.

În aprilie 2026, România a înregistrat un excedent de peste 1,6 GWh în 15 intervale orare distincte.

Situația s-a agravat în luna mai, când excedentul a depășit 700 MWh într-un singur interval orar, chiar dacă producția nucleară era absentă și contribuția eoliană era redusă.

Pe măsură ce astfel de episoade devin mai frecvente, prețul mediu de pe piață devine un indicator tot mai puțin util pentru evaluarea performanței economice a proiectelor.

Reperul esențial devine prețul obținut în orele în care fiecare tehnologie specifică produce efectiv. Fără o creștere rapidă a cererii, extinderea capacităților regenerabile riscă să reducă progresiv încasările producătorilor, făcând finanțarea noilor investiții tot mai dificilă.

Autorii mai subliniază că, dacă proiectele aflate acum în faza de implementare vor intra în funcțiune la termen, în 2028 România va dispune de o cantitate semnificativ mai mare de energie regenerabilă, de stocare suficientă pentru a deplasa o parte din surplusul de la prânz spre seară și de o capacitate suplimentară pe gaz pentru momentele critice. Totuși, acest lucru nu garantează automat un sistem echilibrat. Bateriile pot muta energia între ore, dar nu pot crea cerere nouă și nu pot compensa economic perioadele lungi în care producția regenerabilă este scăzută.

Concluzia matematică este că ne îndreptăm spre o barieră pe care discursul public o ignoră încă: România construiește infrastructură de energie mult mai repede decât construiește cererea pentru acea energie.

Un aspect crucial al analizei TDP este modul în care se schimbă bancabilitatea proiectelor. Studiul folosește date reale din debutul crizei energetice din vara lui 2026 pentru a demonstra rapiditatea cu care se inversează balanța energetică într-o singură zi. Un exemplu elocvent este ziua de 3 august 2026. Între orele 13:00 și 14:00, producția fotovoltaică a atins aproximativ 2.950 MW, echivalent cu circa 3 GWh pe parcursul acelei ore. În acest interval, România exporta 832 MW, chiar dacă centrala nucleară de la Cernavodă funcționa la jumătate din capacitate, iar eolianul producea doar 81 MW.

Poate stocarea să acopere deficitele prelungite de energie?

Acest surplus a apărut într-un moment în care o parte importantă a sistemului era deja sub presiune, nu într-o zi ideală cu toate sursele la maximum.

Câteva ore mai târziu, între 20:00 și 21:00, după dispariția completă a producției solare, România importa 1.994 MW.

Diferența dintre cele două solduri orare a fost de aproximativ 2.800 MW într-o singură zi.

Importul de seară a avut loc într-un moment în care sursele convenționale și flexibile erau deja suprasolicitate: hidro producea 1.622 MWh, hidrocarburile 1.380 MWh, cărbunele 921 MWh, iar bateriile injectaseră 493 MWh.

Raportul subliniază că deficitul de seară apare chiar după ce sistemul mobilizează intens hidro, gaze, cărbune și stocare. Problema nu este doar lipsa de producție instantanee, ci incapacitatea de a transfera suficient din surplusul de prânz către vârful de seară. Iarna aduce o provocare diferită și, în anumite condiții, mai complexă. Fotovoltaicul produce mult mai puțin, iar vârful de consum survine după ce producția solară a dispărut aproape complet. În ianuarie 2025, într-o oră de stres analizată, consumul a ajuns la 8.100 MW, iar România importa aproximativ 2.240 MW. Acest profil s-a repetat în 34 de ore de seară doar în acea lună.

Analiza indică faptul că, pe măsură ce regenerabilele și bateriile cresc, centralele convenționale vor fi solicitate să producă tot mai rar.

Totuși, sistemul le va avea nevoie exact în acele câteva zeci de ore în care producția regenerabilă este redusă, bateriile nu mai au energie suficientă, iar importurile sunt limitate sau scumpe. Valoarea lor pentru securitatea energetică poate rămâne ridicată chiar dacă veniturile din vânzarea energiei scad. Aceasta este una dintre problemele economice nerezolvate ale următorului deceniu: piața remunerează în principal energia livrată, în timp ce sistemul are nevoie și de disponibilitate. România poate avea suficientă energie într-un an normal și, în același timp, insuficientă putere exact în orele care contează.

Stocarea poate muta energia între ore, dar nu poate acoperi deficite prelungite. Conform estimărilor TDP, capacitatea operațională de stocare în baterii ar putea crește de la aproximativ 3.400 MWh la sfârșitul lui 2026 la peste 11.000 MWh în 2030.

Această evoluție ar schimba semnificativ balanța.

Într-un scenariu de vară pentru 2030, bateriile ar putea absorbi aproximativ 2.700 MWh din excedentul de la prânz, ar acoperi un deficit de circa 1.800 MWh în orele de seară și ar păstra în rezervă aproximativ 900 MWh.

Totuși, bateriile nu pot compensa în mod economic mai multe zile consecutive cu producție eoliană redusă, debite scăzute ale râurilor și consum ridicat. Investițiile necesare pentru a atinge capacități de stocare care să acopere deficite de ordinul săptămânilor sunt considerate complet nefezabile economic. Prin urmare, capacitățile ferme de producție, în special centralele pe gaz, și interconexiunile transfrontaliere vor rămâne indispensabile.

Un detaliu relevant din august 2026 arată că, în intervalul de prânz analizat, bateriile au absorbt doar 43 MWh dintr-un excedent de aproximativ 875 MWh, adică sub 5% din surplus. Restul de 832 MWh a fost exportat. Câteva ore mai târziu, România importa masiv. Astfel, problema nu a fost apariția surplusului, ci capacitatea încă foarte redusă de a-l muta în timp.

Producția din surse non-regenerabile ar putea avea de suferit din cauza boom-ului de investiții verzi, deoarece valorificarea optimă a acestora devine din ce în ce mai dificilă într-un sistem dominat de variabilitatea surselor regenerabile.

Notă privind unitățile de măsură: MW/GW exprimă puterea, respectiv nivelul producției, consumului, importului sau exportului la un moment dat ori ca medie pe un interval. MWh/GWh exprimă cantitatea de energie produsă, consumată, importată, exportată sau stocată pe parcursul unui interval de timp. Pentru un interval de exact o oră, valorile numerice coincid: o putere medie de 1 GW menținută timp de o oră corespunde unei energii de 1 GWh.

Articolul a apărut inițial pe spotmedia. ro, în cadrul secțiunii „Curs de Guvernare”, sub titlul „Cum scoatem castana energiei din focul politicii și când va lovi criza nevăzută”.