Directorul Construcții Erbașu a explicat că perioada de activitate intensă
O previziune îngrijorătoare a fost formulată de Cristian Erbașu, directorul general al întreprinderii Construcții Erbașu, indicând că o populație de zeci de mii de lucrători din domeniul construcțiilor ar putea fi nevoiți să își piardă locul de muncă. Această situație dificilă provine din starea actuală a întregului sector construcțiilor. Conform expertului, consecințele pot include concedieri de masă și ajustări în nivelurile salariale, afectând un număr estimat la câteva zeci de mii de angajați.
Culture picks
Promisiunea neîndeplinită din statutul USR care vizează transparența
Guvernul pierde 770 de milioane de euro din cauza legii salarizării
Expoziție de artă chineză deschide Centrul Cultural din București
Meci de coșmar pentru Dinamo în fața lui FC Argeș: Trei jucători sub așteptăriÎn cadrul unei conferințe intitulată „Provocări concurențiale în sectorul construcțiilor”, organizată la Sinaia, Cristian Erbașu a expus aceste constatări vineri.
El a menționat că, deși s-a observat o scădere semnificativă a datoriilor ministerelor față de firmele de construcții până în luna septembrie, situația nu este complet rezolvată.
Deși au apărut noi facturi și persistă obligații din partea administrațiilor locale către companiile din construcții, suma totală a datoriilor rămâne suficient de mare pentru a genera dificultăți operaționale pentru aceste firme.
Referindu-se la fondurile PNRR, Erbașu a specificat că, conform datelor obținute, există în mod estimativ peste 1 miliard de euro alocat. Totuși, alte proiecte, precum Saligny, și obligațiile din partea autorităților locale reprezintă încă sarcini financiare semnificative. În plus, există obligații de plată către companiile care au colaborat la proiecte care urmează să continue, de exemplu, în cadrul Programului Operațional de Sănătate (POS), precum și alte inițiative de dezvoltare planificate.
Un aspect deosebit de penalizant pentru entitățile din construcții în acest moment este lipsa de stabilitate pe următorii șase luni. Această lipsă de predictibilitate se manifestă atât în ceea ce privește achitarea facturilor în așteptare, cât și în asigurarea continuării contractelor și proiectelor inițiate.
Directorul Construcții Erbașu a explicat că perioada de activitate intensă, stimulată de proiectele de investiții, a fost urmată de o diminuare a volumului de lucrări. Această tranziție a determinat blocaje financiare la nivelul multor companii.
Aceste firme se confruntă cu obligații neplătite față de furnizori, instituții bancare și personal, în timp ce incertitudinea legată de finanțarea viitoare a proiectelor îngreunează drastic planificarea lor operațională.
El a elaborat următoarea logică: după o fază de muncă extrem de solicitantă, companiile au intrat într-o etapă de „relaxare” din punct de vedere contractual. Această încetinare le-a generat un blocaj financiar. Pe de o parte, se confruntă cu datorii către furnizori, bănci, posibil și către angajați, rezultate din achiziții sau investiții anterioare. Pe de altă parte, această constrângere le impune reducerea substanțială a forței de muncă.
Erbașu a subliniat că firmele incapabile să mențină activitatea riscă o reducere majoră a personalului. Chiar și companiile care își mențin proiectele active ar putea fi obligate să revizuiască nivelurile salariale actuale.
El a avertizat că vor urma concedieri care pot duce la o stare de conservare critică a acestor companii. În cazul firmelor care reușesc să continue activitatea, provocarea devine dacă vor putea susține salariile angajaților la nivelul precedent.
În legătură cu magnitudinea potențialelor disponibilizări, directorul a admis
În legătură cu magnitudinea potențialelor disponibilizări, directorul a admis că o estimare precisă este dificilă, dar a reiterat că impactul ar putea atinge zeci de mii de persoane.
Cristian Erbașu a adăugat că o astfel de situație (concedieri și scăderi salariale) este posibilă dacă nu se observă o îmbunătățire în situație și dacă continuitatea așteptată după finalizarea PNRR nu se materializează. El menționează că această problemă a fost evidențiată de el și de presa specializată de peste un an sau un an și jumătate, solicitând o viabilitate economică și după încheierea PNRR.
A subliniat că temerile au fost justificate, deoarece pregătirile pentru perioada ulterioară nu au fost adecvate.
A ilustrat cu exemple că unele companii aveau sute sau chiar mii de angajați pentru a finaliza proiectele finanțate prin PNRR. Totuși, aceste entități nu dețin capacitatea de a susține proiecte fără finanțare externă sau fără acces la credite bancare.
De asemenea, nu este clar dacă aceste companii au posibilitatea de a se restructura pentru a evita disponibilizările în masă.
PNRR a reprezentat un impuls pozitiv pentru sectorul construcțiilor, dar dacă nu este urmat de proiecte suplimentare care să asigure o continuitate operațională, ar putea genera probleme majore. A menționat că este logic să se ia în considerare că proiectele trebuiau finalizate până la sfârșitul lunii august, iar angajații fără sarcini în această perioadă reprezintă o problemă constantă în tranzițiile între planuri.
Această situație nu este nouă, fiind similară cu ceea ce s-a întâmplat în 2016, când tranziția de la Fondul de coeziune a necesitat o perioadă de stabilizare de aproximativ doi sau trei ani.
Această tranziție abruptă de la un plan de investiții major la unul ulterior mai puțin structurat creează o vulnerabilitate sistemică. Nu este suficient ca un program financiar masiv să se încheie; necesită o succesiune logică de proiecte care să asigure fluxul de muncă și stabilitatea economică a entităților implicate.
Perspectiva negresivă impusă de lipsa de planificare post-PNRR este o amenințare reală pentru stabilitatea socială și economică a sectorului. Deși PNRR a oferit un impuls vital, lipsa de viziune pe termen mediu, în afara acestui program, transformă succesul temporar într-o vulnerabilitate structurală.
Este esențial ca autoritățile și sectorul privat să colaboreze pentru a construi un cadru de continuitate, nu doar de finalizare. Așadar, zeci de mii de profesioniști din construcții se află în pericol, nu din cauza eșecului proiectelor inițiale, ci din cauza absenței unei strategii viitoare clare.
Această situație necesită intervenții urgente pentru a preveni impactul social negativ asociat cu concedierile în masă și cu stagnarea salarială.