Amenințarea rusă la Dunăre: De ce ignoră România scenariile de evacuare din statele baltice

Ce învățăm din lecțiile statelor baltice și ale Poloniei?

În timp ce statele din nordul flancului estic al NATO, precum Lituania, Polonia și Finlanda, implementează riguros protocoale de „apărare totală”, România pare să privească cu detașare aceste manevre de amploare. Generalul în rezervă Virgil Bălăceanu avertizează clar: dacă trupele ruse reușesc să avanseze până la gurile Dunării, consecințele pentru țara noastră ar fi devastatoare, iar lipsa de pregătire în fața unui astfel de scenariu reprezintă o vulnerabilitate majoră.

Culture picks

Dominic Fritz: USR-ul refuză guvern dacă PSD are miniștri, cerem alegeri anticipatePNL reacționează după audierea premierului Ilie Bolojan la DNANicușor Dan: România și Statele Unite rămân aliate, securitatea începe acasăEuro atinge un nivel istoric în fața leului, depășind pragul de 5,34 lei

Lituania, Polonia și Finlanda au pornit o serie de exerciții complexe de protecție civilă și evacuare, integrate într-un efort comun de întărire a societății în fața crizelor. Oficialii de acolo subliniază constant că aceste măsuri nu prevestesc un atac iminent, ci marchează o schimbare strategică profundă.

Vechile abordări strict militare sunt lăsate în urmă pentru o pregătire sistemică, ce adună la aceeași masă instituții publice, companii private și cetățeni, gata să facă față oricărei situații limită.

În contrast direct cu vecinii noștri, România lipsește complet din peisajul acestor simulări. Într-o analiză publicată în „Adevărul”, generalul Bălăceanu detaliază măsurile care ne lipsesc pentru a gestiona o criză majoră. Deși recunoaște că nu avem încă o problemă acută legată de retragerea masivă a populației, el insistă că ne trebuie mult mai mult pentru a fi cu adevărat operaționali.

Ne salvează distanța geografică de un conflict?

Nu vorbim despre o amenințare imediată în spațiul baltic, ci despre o pregătire metodică pentru un eventual atac rusesc. Responsabilii de apărare, fie că sunt militari active, rezerviști sau forțe teritoriale, vor rămâne pe poziții.

Există însă categorii de necombatanți ale căror funcții nu sunt vitale pentru mersul societății, care primesc o pregătire amplă. Prioritatea lor este apărarea, construind «zidul baltic» sau «zidul estic» în Polonia. Granițele sunt întărite fizic, armata și forțele teritoriale cresc, iar protecția civilă este aplicată consecvent, explică generalul.

Pentru statele baltice nu e vorba doar de planuri pe hârtie, ci de execuție pură. Diferența față de România e uriașă, pentru că la noi încă persistă iluzia că pericolul rusesc e departe, atât pe hartă, cât și în timp. Din cauza acestei mentalități, ne complacem într-o pregătire superficială, rezumată la programele de înzestrare ale Ministerului Apărării. Ne concentrăm pe creșterea efectivelor — unde Statul Major a reușit recrutarea a 3.600 din cei aproape 7.000 de soldați profesioniști vizați — și facem exerciții militare, dar lipsesc elementele noi de pregătire a populației.

Generalul Bălăceanu atrage atenția că ar trebui să simulăm activ și o agresiune asupra Republicii Moldova.

Problemele noastre sunt nuanțate și trebuie să analizăm cum ar trebui să reacționeze România în cazul unui atac direct asupra Chișinăului.

Cât de mare este riscul unui al doilea front?

Scenariul în care rușii ajung la gurile Dunării și fac un cap de pod în Transnistria nu poate fi ignorat, deși îl tratăm ca fiind puțin verosimil.

Dacă un atac direct al Rusiei asupra României e considerat puțin probabil, el nu este nicidecum exclus. Este foarte probabil ca, într-un al doilea război, Moscova să continue cuceririle teritoriale din Ucraina, controlând Niprul.

După căderea Donbasului, Dnipropetrovsk și Zaporojie, ofensiva s-ar putea relua spre Herson, Mîkolaiiv și Odesa, de unde trupele ar putea coborî spre gurile Dunării și Transnistria, explică expertul.

Vestea cu adevărat îngrijorătoare este că, în fața unui asemenea scenariu sumbru, nici Bucureștiul, nici Chișinăul nu par pregătite așa cum ar trebui.