Provocarea analistului Chirieac a continuat dezbaterea!
Băsescu a intervenut rapid, trimițându-mi un avion TAROM, în timp ce Iliescu rămânea pe sol
Culture picks
Băiatul de 13 ani din Bistrița: Jurnalul digital dezvăluie motivele neonaziste ale atacului
Parlamentul European vrea trenuri rapide spre Sofia și Budapesta: ce schimbă pentru România
PACE își desființează grupul senatorial și lansează un nou partid
Ionel Rusen, afaceristul din dosarul Georgescu, rămâne în arest preventivFostul prim-ministru Petre Roman a oferit recent o relatare detaliată a evenimentelor dramatice din septembrie-octombrie 1991, perioadă marcată de tensiuni politice intense la București și de Puciul de la Moscova. Discuția, desfășurată în cadrul unui interviu, a evidențiat nu doar aspectele externe ale crizei sovietice, ci și conflictele interne dintre conducătorii români de atunci.
Roman s-a aflat în Spania, la Madrid, în momentul deflăgrării loviturii de stat de la Kremlin, o circumstanță care a generat o serie de incidente diplomatice și personale, culminând cu refuzul președintelui Ion Iliescu de a pune la dispoziția sa avionul prezidențial pentru întoarcerea acasă.
Contextul istoric al acelei perioade a fost analizat și de către analistul Adrian Severin, care a subliniat importanța crucială a lunilor septembrie și octombrie 1991 pentru înțelegerea căderii Guvernului condus de Petre Roman. Conform explicațiilor sale, existau două motive principale care au favorizat dorința unor forțe politice de a elimina guvernul prin o manevră neoficială, pe care Roman a denumit-o lovitură de stat.
Primul motiv intern viza oprirea reformei economice, care îi nemulțumea pe cei care își pierdeau controlul asupra mecanismelor economice și asupra posibilităților de speculare. Al doilea factor era de natură externă, fiind extrem de sensibil în contextul geopolitic de atunci.
Petre Roman a susținut punctul de vedere al lui Severin, considerând că aceste „lecții de învățăminte” sunt esențiale pentru a înțelege dinamica de la acea oră.
Dezbaterile au continuat cu o provocare venită din partea analistului politic Bogdan Chirieac, care a întrebat dacă Puciul de la Moscova nu a avut și o latură pozitivă, contribuind la destrămarea Uniunii Sovietice. Fostul premier a „Gândește-te bine ce vrei să spui”, indicând complexitatea interpretărilor. Naratiunea lui Roman s-a concentrat pe detaliile surprinzătoare legate de prezența sa în Spania. El a relatat că, în ziua declanșării puciului, se afla la Madrid, unde urma să susțină o conferință.
Înainte de acest eveniment oficial, se deplasase la Escorial, locație unde a avut o întâlnire inedită cu Horia Vintilă.
Roman a descris pe Horia Vintilă ca pe o figură de o importanță majoră, mai ales din perspectivă culturală, deși legăturile sale cu mișcarea legionară erau cunoscute. Vintilă, care părăsise România în anul 1944, i s-a adresat prim-ministrului cu respect, afirmând că a studiat atent programul de reforme al acestuia și îl felicita sincer pentru realizările și angajamentele sale.
Roman a subliniat faptul că, în ciuda prejudecăților care ar fi putut exista, nu avea resentimente față de această persoană și a recunoscut valoarea contribuției culturale a lui Vintilă.
Momentul critic s-a instalat când, aflat tot la Madrid, Roman a fost contactat telefonic de Felipe González, prietenul său și prim-ministrul Spaniei.
Întoarcerea în România a fost o odisee logistică!
González i-a comunicat urgent că, fiind singurul lider politic din Estul Europei prezent la Madrid, organizase o conferință de presă pentru el, avertizându-l că atenția media va fi uriașă și că trebuie să fie prudent cu mesajul transmis.
Liderul spaniol a exprimat îngrijorarea țării sale privind soarta lui Gorbaciov, considerat de mulți europeni drept actorul principal al finalului Războiului Rece.
În fața a numeroase televiziuni, Roman a rostit un mesaj clar, structurat ca o introducere și o concluzie: indiferent de evoluțiile din Rusia, România va continua pe drumul construcției democrației.
Întoarcerea în România a fost, însă, o odisee logistică și politică. Roman a povestit că s-a întors la București într-o situație complicată, deoarece președintele Ion Iliescu a refuzat să-i pună la dispoziție avionul prezidențial. Motivul exact al acestui refuz rămâne un mister, chiar și în prezent, pentru fostul premier. În fața acestei obstacole, Roman a apelat la Nicolae Spiroiu, ministrul Apărării de la acea dată, care i-a promis imediat un avion militar. Totuși, Traian Băsescu, care ocupa atunci funcția de ministru al Transporturilor, a reacționat cu o viteză remarcabilă, trimițând un avion de linie al TAROM. Astfel, Roman a reușit să ajungă în capitală.
La sosire, în acea seară, a convocat imediat o ședință de guvern. Roman a menționat că, în perioada în care s-a aflat în străinătate, a ținut legătura individual cu fiecare membru din cabinet, descriându-i ca fiind persoane cu o pregătire ridicată, inteligente și patriotice.
Nu a avut impresia că vreunul dintre colegii săi lipsea de patrioticism în inima lor. La ședința de guvern, echipa a redactat un comunicat prin care condamnau ferm Puciul de la Moscova.
Imediat după publicarea acestui comunicat, Roman a fost chemat urgent la președinte.
Ion Iliescu, aflat la Cotroceni, era extrem de furios. Președintele i-a cerut să retragă de urgență textul emis de guvern.
Roman a În retrospectivă, fostul premier interpretează atitudinea lui Iliescu ca pe o pregătire pentru o adaptare la o eventuală revenire a Uniunii Sovietice la vechile forme de putere, scenariu care s-a dovedit a fi eronat, puciul eșuând și URSS-ul disoluindu-se.
Ca notă de context istoric, se reamintește că, în momentul căderii comunismului în România, Petre Roman și Adrian Severin au colaborat la elaborarea documentului intitulat „Revoluție și reformă în România postcomunistă”. Acest text, redactat înainte de alegerile din 1990, a fixat principiile și măsura concrete care aveau să stânga baza transformărilor economice și sociale. Documentul a fost recepționat cu entuziasm în mediile occidentale, demonstrând că viziunea reformistă a României de atunci era aliniată cu standardele democratice internaționale.
Această viziune a fost, în mod paradoxal, unul dintre motivele care au alimentat fricile și rezistențele din interiorul clasei politice de atunci, ducând la tensiunile descrise de Roman în timpul Puciului de la Moscova.

